Erau anii ”obsedantului deceniu”, când nici vântul nu bătea în ţara noastră fără încuviinţarea comisarilor sovietici. Bogaţiile pământului şi ale sub-pământului se scurgeau spre Moscova. În comunele de lângă Vatra Dornei, toată suflarea bărbătească lucra la drumul lemnelor către sovietici, unii ca tăietori de pădure, alţii drept legători de plute sau, câţiva, vreo 40, chiar plutaşi. A fi plutaş era o meserie pe de-a întregul, fiecare meseriaş avea un carnet de plutaş, unde i se treceau toate isprăvile de la locul de muncă. Se executa prezenţa ca la armată. În fiecare dimineaţă, cine nu avea scutire medicală la trei zile de absenţă era condamnat ca sabotor și ispăşea trei luni la locul de muncă. Condamnații făceau aceeaşi treabă, dar pe un sfert de salariu. Erau sancţionaţi şi cei care nu duceau pluta până la capăt, aproape de judetul Neamţ, unde o predau cu inventar plutaşilor de pe Bistriţa. Pentru lipsa unui lemn de pe plută, plăteai din leafă toate etapele prin care trecuse buşteanul: tăiat, corhănit (curăţat), tras de vite, stivuit la malul apei, legat în plută.
Mai putinDegustă România îți oferă în exclusivitate produse locale premium și experiențe autentice. Timp de calitate pentru familia ta, pentru partenerii tăi.